Prezentare

Numele mănăstirii vine de la pârâul Bezdin, situat în apropierea lăcaşului de cult. Acesta formează o serie de mlaştini cu mult stufăriş în partea-i vestică, creând totodată un peisaj deosebit de pitoresc. Cândva Sfânta Mănăstire era ascunsă în pădurea deasă şi falnică ce o înconjura. Astăzi pădurea s-a retras înspre Mureş, ocupând astfel, doar spaţiul dintre digul de apărare din spatele mănăstirii şi malul Mureşului.
Conform documentelor vremii (fila de Psaltire a ieromonahului Leontie Bogojevici, aflată acum la Vârşeţ), construirea ansamblului mănăstiresc a început în 1539 prin râvna lui Iovan Iaksici din Nădlac, în timpul arhimandritului sârb Ioasaf Milutinovici şi cu ajutorul credincioşilor.
În timpul ocupaţiei otomane a Banatului, lăcaşul de cult a fost incendiat de turci, dar n-a fost părăsit de călugări, care au ridicat o biserică din lemn în care au slujit până la construirea celei de acum. Biserica de zid s-a construit după 1690, în stil bizantin în formă de treflă cu trei abside; ansamblul mănăstiresc a reprezentat pentru o lungă perioadă de timp un reper important în istoria comunităţii sârbeşti din această provincie a Imperiului Austro-Ungar, în jurul acestuia menţinându-se vie credinţa şi coeziunea de fraţietate a acestei etnii. El cuprinde: biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi incinta cu chilii, construite între 1750 – 1800.
Anul 1740 a marcat o nouă perioadă de dezvoltare a mănăstirii, pe timpul egumenului Teodosie Veselinovici care vine aici de la Mănăstirea Vincia din Serbia, împreună cu obştea, de unde au fugit prigoniţi de turci. Printre multele obiecte de cult deosebit de valoroase, au adus şi Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului provenită de la Muntele Athos.
În 1753 cunoscutul pictor arădean Ştefan Teneţchi pictează iconostasul bisericii. În 1755 se execută lemnăria şi se donează sfânta masă de marmură. Conacul mănăstirii avea deja pe la 1771, dimensiuni importante, având peste 52 de încăperi (parter şi etaj), capela, antreu, trapeza. În acea perioadă, aici slujeau 16 călugări.
Pictorul academic Jacov Orfelin pictează în 1802, un iconostas complet nou, iar în 1833 se execută importante lucrări de reparaţii. Între 1912-1922 aici a lucrat renumitul pictor sârb Ştefan Alexici, care a executat mari compoziţii picturale aflate azi la Vicariatul Ortodox Sârb din Timişoara. Tot aici se află şi o parte din pictura iconostasului (piesele demontabile), precum şi marea parte a valoroasei şi bogatei biblioteci mănăstireşti.