DRUMUL MAREI
TRASEU TURISTIC- LITERAR INSPIRAT DIN ROMANUL
MARA de IOAN SLAVICI (08.01.1848-17.08.1925)
În romanul Mara, Ioan Slavici, descrie viaţa socială și economică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în zona Aradului, cu accent pe orașul Lipova și împrejurimile acestuia. Prin personajul principal – Mara, o femeie văduvă, harnică și întreprinzătoare – Slavici oferă un portret memorabil al unei mame care, în ciuda greutăților, reușește să-și crească singură copiii, Perdsida și Trică, și să le ofere un viitor mai bun. „Mara este prima femeie capitalist din literatura noastră”, afirmă Nicolae Manolescu în urma analizei comportamnetale a personajului.
Subiectul romanului urmărește viața Marei, care vinde mărfuri în târgurile din Lipova, Radna şi Arad, strângând bani pentru a-și educa copiii: Persida, care face şcoală la mănăstirea de la Lipova, la maica Aegidia și Trică, care învață meserie la cojocăria lui Claici, la Arad, devenind calfă, continuă munca la cojocăria lui Bocioacă din Lipova. Povestea este una de luptă pentru emancipare socială, dar și de conflict între generații și norme sociale. Prezintă o dramă etnică între o româncă ortodoxă (Persida) și un german catolic (Națl), ai căror părinți nu sunt de acord cu relația lor de amor. Este detaliată societatea vremii, ce nu este dispusă să accepte o relație între persoane de naționalitate și de religie diferite, oamenii fiind încăpățânați în prejudecăți arhaice, inclusiv părinții celor doi îndrăgostiți (Mara și Națl Hubăr). Persida și Națl sunt nevoiți să se căsătorească în taină, fiind conștienți că vor avea de luptat cu mentalitatea societății, resimțind și presiunea părinților ce nu își dăduseră consimțământul (acest lucru îl afectează pe Națl și îl determină să devină brutal față de soția lui, lucru menit să o îndepărteze pe aceasta, dar Persida vede acest lucru ca o pedeapsă de la Dumnezeu și acceptă bătăile).
Lipova în romanul Mara este prezentată ca un târg activ, un punct comercial important la confluența drumurilor dintre Ardeal și Banat, situat de-a lungul Mureșului. Aici se întâlnesc români, maghiari, germani, evrei, într-o lume în care comerțul, meșteșugurile și conviețuirea multiculturală definesc viața cotidiană. Târgul de la Lipova, mănăstirea de la Radna și podul peste Mureș devin fundaluri simbolice ale trecerii dintre lumi – tradiție și modernitate, sat și oraș, trecut și viitor.
„Punctul central al acțiunii romanului se petrece în Târgul Lipova, un târg cu o viață economică dinamică, numeroase stabilimente comerciale, precum atelierele meșteșugărești, măcelăriile, cârciumile și piețele. Această organizare în bresle a meșteșugarilor și a negustorilor reprezintă o reminiscență a Evului Mediu, fiecare breaslă fiind condusă de către un staroste, împreună cu sfatul breslei, și având rolul de a proteja comerțul individual și publicul larg de meseriașii nepregătiți, creând și un spațiu menit acumulării capitalului. Aflăm de la Slavici faptul că pentru a fi acceptat într-o breaslă trebuie trecut un examen ce, pentru tânărul Națl a însemnat să înjunghie rapid un juncan în vârstă de trei ani, să-l jupoaie, să-i scoată măruntaiele, să-l taie, să-i sorteze carnea în șaisprezece feluri și să-l cântărească din ochi, toate acestea fără a se murdări de un strop de sânge. Mara, femeia dornică de înavuțire, ce dă dovadă de un spirit activ și întreprinzător specific perioadei, se ridică din rândurile acestor meșteșugari și negustori, ce trăiesc într-o lume în care... Prejudecățile naționale și religioase de la mijlocul secolului al XIX-lea, originare în realitățile rurale ardelene, cunoscute de Ioan Slavici în anii adolescenței conform notelor sale memorialistice, se împletesc cu goana după avere în târgurile transilvănene pentru a constitui temele principale abordate de autor în romanul său, Mara, publicat în anul 1906 de către Editura Institutului de Arte Grafice „Luceafărul” din Budapesta. Astfel, Slavici este considerat singurul scriitor român ce evidențiază latura pozitivă a capitalismului, fapt datorat educației primite în Ardeal, nu numai din pricina ilustrării optimiste a ascensiunii burgheziei (o clasă socială definită ca aparținând, prin capitalul financiar și cultural, stratului de mijloc sau superior), cât și din cea a diferenței dintre romanul Mara și celelalte romane sociale anterioare ale literaturii române și chiar nuvelele scrise de acesta, care tratează teme¬le decăderii clasei boierești, a vieții chin¬uite a țăranilor și a patimii dezumanizante a acumulării banilor. În ciuda crezului scriitorilor de peste Carpați, Slavici și-a exprimat admirația față de principiile ideologice capitaliste, considerând că ele stau la baza progresului și că reprezintă un mod de a trăi, un punct de vedere asupra lumii și o realitate.” (Theodora Cuzum)
TRASEU TURISTIC- LITERAR INSPIRAT DIN ROMANUL
MARA de IOAN SLAVICI (08.01.1848-17.08.1925)
În romanul Mara, Ioan Slavici, descrie viaţa socială și economică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în zona Aradului, cu accent pe orașul Lipova și împrejurimile acestuia. Prin personajul principal – Mara, o femeie văduvă, harnică și întreprinzătoare – Slavici oferă un portret memorabil al unei mame care, în ciuda greutăților, reușește să-și crească singură copiii, Perdsida și Trică, și să le ofere un viitor mai bun. „Mara este prima femeie capitalist din literatura noastră”, afirmă Nicolae Manolescu în urma analizei comportamnetale a personajului.
Subiectul romanului urmărește viața Marei, care vinde mărfuri în târgurile din Lipova, Radna şi Arad, strângând bani pentru a-și educa copiii: Persida, care face şcoală la mănăstirea de la Lipova, la maica Aegidia și Trică, care învață meserie la cojocăria lui Claici, la Arad, devenind calfă, continuă munca la cojocăria lui Bocioacă din Lipova. Povestea este una de luptă pentru emancipare socială, dar și de conflict între generații și norme sociale. Prezintă o dramă etnică între o româncă ortodoxă (Persida) și un german catolic (Națl), ai căror părinți nu sunt de acord cu relația lor de amor. Este detaliată societatea vremii, ce nu este dispusă să accepte o relație între persoane de naționalitate și de religie diferite, oamenii fiind încăpățânați în prejudecăți arhaice, inclusiv părinții celor doi îndrăgostiți (Mara și Națl Hubăr). Persida și Națl sunt nevoiți să se căsătorească în taină, fiind conștienți că vor avea de luptat cu mentalitatea societății, resimțind și presiunea părinților ce nu își dăduseră consimțământul (acest lucru îl afectează pe Națl și îl determină să devină brutal față de soția lui, lucru menit să o îndepărteze pe aceasta, dar Persida vede acest lucru ca o pedeapsă de la Dumnezeu și acceptă bătăile).
Lipova în romanul Mara este prezentată ca un târg activ, un punct comercial important la confluența drumurilor dintre Ardeal și Banat, situat de-a lungul Mureșului. Aici se întâlnesc români, maghiari, germani, evrei, într-o lume în care comerțul, meșteșugurile și conviețuirea multiculturală definesc viața cotidiană. Târgul de la Lipova, mănăstirea de la Radna și podul peste Mureș devin fundaluri simbolice ale trecerii dintre lumi – tradiție și modernitate, sat și oraș, trecut și viitor.
„Punctul central al acțiunii romanului se petrece în Târgul Lipova, un târg cu o viață economică dinamică, numeroase stabilimente comerciale, precum atelierele meșteșugărești, măcelăriile, cârciumile și piețele. Această organizare în bresle a meșteșugarilor și a negustorilor reprezintă o reminiscență a Evului Mediu, fiecare breaslă fiind condusă de către un staroste, împreună cu sfatul breslei, și având rolul de a proteja comerțul individual și publicul larg de meseriașii nepregătiți, creând și un spațiu menit acumulării capitalului. Aflăm de la Slavici faptul că pentru a fi acceptat într-o breaslă trebuie trecut un examen ce, pentru tânărul Națl a însemnat să înjunghie rapid un juncan în vârstă de trei ani, să-l jupoaie, să-i scoată măruntaiele, să-l taie, să-i sorteze carnea în șaisprezece feluri și să-l cântărească din ochi, toate acestea fără a se murdări de un strop de sânge. Mara, femeia dornică de înavuțire, ce dă dovadă de un spirit activ și întreprinzător specific perioadei, se ridică din rândurile acestor meșteșugari și negustori, ce trăiesc într-o lume în care... Prejudecățile naționale și religioase de la mijlocul secolului al XIX-lea, originare în realitățile rurale ardelene, cunoscute de Ioan Slavici în anii adolescenței conform notelor sale memorialistice, se împletesc cu goana după avere în târgurile transilvănene pentru a constitui temele principale abordate de autor în romanul său, Mara, publicat în anul 1906 de către Editura Institutului de Arte Grafice „Luceafărul” din Budapesta. Astfel, Slavici este considerat singurul scriitor român ce evidențiază latura pozitivă a capitalismului, fapt datorat educației primite în Ardeal, nu numai din pricina ilustrării optimiste a ascensiunii burgheziei (o clasă socială definită ca aparținând, prin capitalul financiar și cultural, stratului de mijloc sau superior), cât și din cea a diferenței dintre romanul Mara și celelalte romane sociale anterioare ale literaturii române și chiar nuvelele scrise de acesta, care tratează teme¬le decăderii clasei boierești, a vieții chin¬uite a țăranilor și a patimii dezumanizante a acumulării banilor. În ciuda crezului scriitorilor de peste Carpați, Slavici și-a exprimat admirația față de principiile ideologice capitaliste, considerând că ele stau la baza progresului și că reprezintă un mod de a trăi, un punct de vedere asupra lumii și o realitate.” (Theodora Cuzum)
